Barlogu’ lui Dazicu

Incursiuni in trecut si viitor

human nature: happyness


Era un copil ca oricare altul. ii placea scoala. adevarat, copilaria i-a fost marcata de abesnta unei figuri paterne, si de prezenta inconstanta a mamei, dar stie ce inseamna fericirea, pentru ca a avut bunicii alaturi sa-i impartaseasca sentimentul. nu era cel mai destept, poate nici cel mai istet, si cu siguranta nu cel mai cuminte elev al clasei a IV a B. dar pentru el nu contau aceste aspecte. el era fericit. ii placea scoala. destul de bizar la data si locul in care ne aflam ca unui copil sa-i placa scoala. bine, de cat discernamant poti sa dai dovada la 10 ani?.. destul. destul, cat sa-ti dai seama ca merita sa-ti placa ceva si sa urmaresti acel ceva pana cand te vei simtii implinit. da, ii placea scoala. nu ii suradea colectivul in cea mai mare masura. avea 2~3 cu care se tot ciondanea si tuturor le conveanea aceasta alegere. totusi, se bucura de fiecare zi de scoala. cate odata isi dorea ca vinerea sa nu se mai termine, sau poate sa treaca ziua de duminica mai repede. acelasi imbold il baga in pat duminica seara la 8:45. astepta ziua de luni, ca sa poata fi din nou fericit. aduc aminte ca era un copil normal ca oricare altul. lui ii placea scoala.

„De ce?”

Intrebarea lasa urme fierbinti pe buzele tale?

„De ce?”

Abia astepti sa afli?

„De ce?”

Nu e nimic meschin, nimic iesit din tipare, nimic fantastic.

Ii placea sa aiba dreptate. stupid! exclama majoritatea [pe care acest copil nu da doi bani]. restul pana la 100% inca asteapta explicatia pentru motivul efemer al acelui copil, si, iata-l. Ii placea matematica pentru ca era o materie precisa, unde orice raspuns gresit nu conta. contau numai raspunsurile corecte. ii placea sa raspunda corect. avea dreptate. cu fiecare raspuns, isi inradacina sentimentul. oare, de cate ori ai avut dreptate in ultimul timp? oare, de cate ori te-ai simtit mai bine, mai implinit, mai sus decat celalalt cand ai avut dreptate? e oare un pacat sa fii fericit cand ai dreptate? oare mai are rost sa urmezi aceasta cale intr-o lume ‘relativa’ si ‘democrata’ unde conteaza si parerea celui care nu are dreptate, care gandeste si raspunde eronat? merita sa incerci sa-ti cauti fericirea intr-o lume care ti se pune aproape in totalitate in fata? merita sa mai ai dreptate? si oare, merita sa te ridici si sa afirmi sus si tare? ca ai dreptate? sau ca esti fericit ca ai dreptate? merita sa le rapesti ‘egalilor’ tai dreptul de a avea dreptate? merita sa iti asumi fericirea prin dauna altora?

Un copil poate s-ar eschiva de la un raspund direct, si, probabil ar lasa in urma o vorba de duh: Per aspera ad astra!

Intreaba-te. merita?

NB: mi s-a spus ca nu stiu sa scriu corect. imi asum greselile gramaticale.  Pun accent pe miezul semantic si nu pe glazura lexicala.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: